Noi oamenii și în special tineri fiind, avem multe dorințe  și vrem să realizăm multe lucruri în viitor. Este drept, ceea ce nu-ți propui, ceea ce nu nădăjduiești nu se poți realiza niciodată. Dar ca să ajungi la ceea ce ți-ai propus trebuie muncă. Spurgeon spunea că nu e normal să numeri bobocii înainte de a ieși din găoace și nici nu-ți vinzi peștele înainte de a-l fi prins. Nu poți să începi sa construiești o casă de la acoperiș. O nădejde trebuie să aibă un temei. Tot Spurgeon compara nădejdea fără temei cu un butoi fără fund, o gheată fără talpă, un cuțit fără tăiș. Nădejdea nu-i nădejde când te aștepți să seceri fără să fi semănat. Biblia afirmă clar acest lucru: „Nu vă înșelați, Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ceea ce seamănă omul aceea va și secera.” (Galateni 6:7) Înțelegem că nu de secerători depinde recolta, ci de semănători. Ei trebuie să semene sămânță de calitate, din belșug, într-un pământ bun. Dacă un om este credincios și conștiincios când seamănă, atunci poate aștepta o recoltă bună. Dimpotrivă, Biblia afirmă: „Au semănat vânt, vor secera furtună.”(Osea 8:7) Să nu ne înșelăm!

Dacă vrei să realizezi ceva în viață cu ajutorul lui Dumnezeu (Iacov 4:13-15) și în special dacă vrei să ajungi în viața veșnică împreună cu Dumnezeu, având o recoltă bogată, nu obosi acum în a semăna. Deci, citește, roagă-te, învață, muncește. Seamănă „în Duhul” nu în firea pământească și strânge comori în cer pentru eternitate. Ia seama ce semeni, cum semeni, când și unde semeni.

Îți doresc o recoltă bogată și la sfârșitul vieții sa poți spune așa cum a spus și apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, mi-am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii…” (2 Timotei 4:7-8)