Mai ușor cu vorbele pe scări!

Un tată a venit de la muncă obosit. S-a așezat la masă iar soția sa i-a pus înainte niște pâine arsă. Un moment de neatenție pentru o femeie cu prunci, cu treburi. Bărbatul a mulțumit și a mâncat liniștit. Copiii privesc uimiți. După masă, unul curios peste măsură întreabă: „Tati, dar tu ai mâncat pâine arsă și nu ai zis nimic!?”. „Puiule, pâinea arsă nu face rău nimănui. Dar o vorbă grea poate ucide!” Adesea, avem situații în viață când trebuie să ”mâncăm pâine arsă”. Nu știu de ce, dar imediat suntem pregătiți să „ardem cu vorbe”… În loc să fim „pana iscusită a unui scriitor” devenim „un mănunchi de ace”. Știați că vorbele înțeapă cel mai dureros? Dar proverbul francez: „Nu toate adevărurile se pot spune”? Vorbele sunt ca un glonț ce vine spre un vas de sticlă. Chiar o simplă atingere ar face totul cioburi! Îmi place că sfântul Augustin spune că „rostirea cuvintelor e ca un cântec la harpă. Un maestru încântă, dar un necunoscător supără. Folosesc aceleași degete, dar nu și măestria!” Să nu uiți: când vorbești e ca și cum ai coborî pianul pe scări. Umblă atent! Umblă ușor! Ai grijă să nu-l scapi! Se face praf! Pianele sparte nu se mai pot acorda! Spune cuvinte frumoase oamenilor! Cuvinte care să dea speranță. Nu întrista! Shakespeare spunea că preferă un nebun să-l înveselească decât un om cu experiență care să-l întristeze! Vorbește, dar cu fiecare cuvânt ridică! Îmbogățește! Vorbește… Tăcerea e de aur, dar numai când ești nervos! Nimeni și nimic nu greșește mai mult decât gura! Domnul Hristos a zis că într-o zi din „cuvintele tale vei scos fără vină” sau „din cuvintele tale vei fi osândit!” Cuvintele trebuie mestecate mai bine decât o bucată de pâine. Fie ea și arsă…

Nicolae Geantă